Cupola Sanctis – Sfantul GHEORGHE, Crama Oprisor, 750 ml

CUPOLA SANCTIS SFANTUL GHEORGHE CRAMA OPRISOR 

Un cupaj din Cabernet Sauvignon si Merlot, de culoare rubiniu intens, expresiv si viguros  ce etaleaza o combinatie de arome de vișine, prune uscate, ciocolată. Atacul catifelat, cu senzatii dulci si puternice de visine, este continuat de o senzatie gustativa destul de puternica, caracterizata de o aciditate ridicata. Cu toate ca are o structura atletica, taninurile sunt bine slefuite si echilibrate, cu gust prietenos, suplu, fără asperități;

Purtător de biruinţă, Marele Mucenic Gheorghe s-a născut din părinţi creştini în Cappadocia. Urmând carieră militară, a ajuns comandant în armata lui Diocleţian chiar în anul Domnului 303, când împăratul le-a cerut supuşilor creştinaţi ai Romei să se lepede de credinţă şi să se întoarcă la idoli. Gheorghe nu şi-a negat credinţa, refuzând să aducă jertfe idolilor. A fost supus la chinuri cumplite: străpuns cu suliţa, aruncat la vale pe roata ţintuită şi apoi în groapa cu var, bătut cu vine de bou şi pus să alerge în încălţări din cuie, a fost otrăvit. Dar dumnezeiescul Înger i-a stat mereu alături şi l-a ferit.

Sfântul Gheorghe este protectorul militarilor. Îl ştim din icoane ca Omorâtor al Balaurului. Povestea spune că a salvat oraşul Selena din Libia de un monstru care asuprea ţinutul. Balaurul pretindea mereu oi de la localnici, iar când oile s-au terminat, a luat-o pe fiica stăpânului cetăţii. Gheorghe a străpuns Balaurul cu suliţa şi a dus fata înapoi tatălui. Mai-marele cetăţii i-a oferit salvatorului fiica de soţie şi jumătate de avere, însă Gheorghe a refuzat, motivând că are multe de făcut întru apărarea Bisericii şi a credincioşilor săi.

Este serbat în 23 aprilie.

Povestea colecţiei CUPOLA SANCTIS începe cu trei vinuri în ediţii limitate: Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru şi Sfânta Ana. Demersul a dorit să reprezinte plecăciunea în faţa celui mai adânc şi mai intim aspect al Olteniei Profunde: credinţa. Am dorit să punem pe masă, la fiecare sărbătoare, vinuri create cu pioşenie, dând fiecăruia dintre ele o asemănare cu sfântul patronim: un pic din rigurozitatea şi asprimea Ucigătorului de Balaur, ceva din blândeţea şi bunătatea Izvorâtorului de Mir şi un strop din delicateţea Zămislitoarei Maici a Domnului.
Mai târziu însă, gândul bun ne-a arătat că oamenii se bucură în aceeaşi măsură de fiecare dintre onomastici, că sărbătoarea unuia sau a altuia dintre sfinţi poartă totdeauna aceeaşi încărcătură, fiind un prilej de a serba viaţa şi darurile divinităţii. Nu se strâng laolaltă doar cei care se serbează, ci şi toţi cei dragi lor.

Poveștile încep, de obicei, cu „A fost odată ca niciodată…” Acest „odată” are pentru Crama Oprișor o latură documentară, dar și o notă reflexivă. Privirea înapoi nu este doar o ocheadă aruncată peste umăr, ci o mândră întoarcere în timp pentru a dezvălui oamenilor fundamentul pe care construim conceptele și valorile.