Descriere
CUPOLA SANCTIS SFANTUL DUMITRU, CRAMA OPRISOR
Un cupaj din Cabernet Sauvignon si Merlot, de culoare rubiniu intens, sec, cu miros de vișine, prune uscate, ciocolată. Gust prietenos, suplu, fără asperități.
Pe vremea când Imperiul Roman era condus de împăraţii Maximian şi Diocleţian, în cetatea Tesalonic, voievodul şi soaţa sa îşi botezau în taină fiul, pe Dumitru, în religia creştină. Erau vremuri de prigoană, iar învăţăturile date fiului lor nu erau privite cu ochi buni de puternicii Romei. După moartea tatălui, Dumitru a fost chemat de Maximian, care, impresionat de înţelepciunea lui, l-a făcut voievod al Tesalonicului. În anul 306, învingător în războiul cu sciţii, Maximian a poposit în cetatea lui Dumitru, despre care auzise că şi-ar fi dedicat viaţa slujirii lui Dumnezeu. Dumitru a fost aruncat în închisoare, unde l-a întâlnit pe tânărul creştin Nestor.
Victoriile lui Maximian sunt serbate cu lupte în arenă. Uriaşul vandal Lie, luptătorul preferat al împăratului, câştiga mereu. Plin de râvnă, Nestor i-a cerut lui Dumitru binecuvântarea. Voievodul, căzut în dizgraţie, i-a pus semnul Crucii pe frunte, dându-i putere să-l doboare pe Lie.
Azi, Sfântul Dumitru este şi protectorul păstorilor – se spune în popor că stăpâneşte turmele peste o jumătate de an, de când începe iarna.
Este sărbatorit în 26 octombrie.
Povestea colecţiei CUPOLA SANCTIS începe cu trei vinuri în ediţii limitate: Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru şi Sfânta Ana. Demersul a dorit să reprezinte plecăciunea în faţa celui mai adânc şi mai intim aspect al Olteniei Profunde: credinţa. Am dorit să punem pe masă, la fiecare sărbătoare, vinuri create cu pioşenie, dând fiecăruia dintre ele o asemănare cu sfântul patronim: un pic din rigurozitatea şi asprimea Ucigătorului de Balaur, ceva din blândeţea şi bunătatea Izvorâtorului de Mir şi un strop din delicateţea Zămislitoarei Maici a Domnului.
Mai târziu însă, gândul bun ne-a arătat că oamenii se bucură în aceeaşi măsură de fiecare dintre onomastici, că sărbătoarea unuia sau a altuia dintre sfinţi poartă totdeauna aceeaşi încărcătură, fiind un prilej de a serba viaţa şi darurile divinităţii. Nu se strâng laolaltă doar cei care se serbează, ci şi toţi cei dragi lor.
Poveștile încep, de obicei, cu „A fost odată ca niciodată…” Acest „odată” are pentru Crama Oprișor o latură documentară, dar și o notă reflexivă. Privirea înapoi nu este doar o ocheadă aruncată peste umăr, ci o mândră întoarcere în timp pentru a dezvălui oamenilor fundamentul pe care construim conceptele și valorile.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.