Descriere
CUPOLA SANCTIS SFANTUL NICOLAE, CRAMA OPRISOR
Un cupaj din Cabernet Sauvignon si Merlot, de culoare rubiniu intens, sec, cu miros de vișine, prune uscate, ciocolată. Gust prietenos, suplu, fără asperități.
Are cea mai mare trecere la copii, date fiind darurile primite la fiecare 6 decembrie. Spun vieţile sfinţilor că, încă de când s-a născut, Nicolae mai întâi a postit, şi abia apoi a mâncat, şi că postul sfânt l-a ţinut în fiecare miercuri şi vineri, mâncând o singură dată în acele zile de la pieptul mamei sale. Imediat după naştere, în baie fiind, Nicolae a stat trei ceasuri în picioare, spre a cinsti Sfânta Treime.
Născut, ca mulţi alţi sfinţi întemeietori ai creştinismului, în anii de prigoană ai lui Diocleţian şi Maximilian, a dus o viaţă pustnicească, propovăduind credinţa dreaptă. Sfântul Nicolae rămâne simbolul absolut al dăruirii, binefacerii şi sprijinului dat celor care fac bine.
Obiceiul facerii de cadouri de ziua Sfântului Nicolae vine de la o întâmplare veche. Zice-se că era un om foarte sărac care avea trei fete frumoase. S-a gândit să-şi necinstească viaţa şi casa, dându-şi fetele spre desfrânare. Dumnezeu i-a arătat lui Nicolae curăţenia în care trăise omul până atunci şi primejdia care-l pândea. Nicolae se hotărî să-l ajute pe sărac, însă nu a vrut să fie văzut sau să se ştie de unde vine ajutorul. S-a furişat în toiul nopţii şi a aruncat în casa omului o pungă de galbeni, salvându-l şi de la sărăcie, şi de la căderea în păcat.
Este sărbătorit în 6 decembrie.
Povestea colecţiei CUPOLA SANCTIS începe cu trei vinuri în ediţii limitate: Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru şi Sfânta Ana. Demersul a dorit să reprezinte plecăciunea în faţa celui mai adânc şi mai intim aspect al Olteniei Profunde: credinţa. Am dorit să punem pe masă, la fiecare sărbătoare, vinuri create cu pioşenie, dând fiecăruia dintre ele o asemănare cu sfântul patronim: un pic din rigurozitatea şi asprimea Ucigătorului de Balaur, ceva din blândeţea şi bunătatea Izvorâtorului de Mir şi un strop din delicateţea Zămislitoarei Maici a Domnului.
Mai târziu însă, gândul bun ne-a arătat că oamenii se bucură în aceeaşi măsură de fiecare dintre onomastici, că sărbătoarea unuia sau a altuia dintre sfinţi poartă totdeauna aceeaşi încărcătură, fiind un prilej de a serba viaţa şi darurile divinităţii. Nu se strâng laolaltă doar cei care se serbează, ci şi toţi cei dragi lor.
Poveștile încep, de obicei, cu „A fost odată ca niciodată…” Acest „odată” are pentru Crama Oprișor o latură documentară, dar și o notă reflexivă. Privirea înapoi nu este doar o ocheadă aruncată peste umăr, ci o mândră întoarcere în timp pentru a dezvălui oamenilor fundamentul pe care construim conceptele și valorile.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.