Cupola Sanctis – Sfanta MARIA, Crama Oprisor, 750 ml

CUPOLA SANCTIS SFANTA MARIA, CRAMA OPRISOR 

Un cupaj din Cabernet Sauvignon si Merlot, de culoare rubiniu intens, sec, cu miros de vișine, prune uscate, ciocolată. Gust prietenos, suplu, fără asperități.

Fecioara Născătoare de Dumnezeu este figura cea mai sărbătorită a creştinătăţii, poartă cele mai multe nume, deşi rămâne una dintre cele mai misterioase figuri din istoria credinţei. Fecioara se strecoară cel mai adânc în sufletul oamenilor, fiind, pe bună dreptate, asemuită Evei, prima femeie. Dacă rodul pântecelui Evei a reprezentat şi păcatul primordial, neprihănita zămislire (la catolici, imaculata concepţiune) oferă oamenilor posibilitatea de a se întoarce în Paradis.
Fecioara Maria a primit cinstea de a-l naşte cu trup pe Fiul lui Dumnezeu. Este „mai cinstită decât heruvimii şi mai preamărită fără asemănare decât serafimii”, chiar dacă heruvimii şi serafimii, fiinţe nemuritoare create de Dumnezeu la începuturi, sunt stăpânii îngerilor şi arhanghelilor.
Principal sărbătoare a Fecioarei, Adormirea Maicii Domnului, cunoscută ca Sfânta Marie Mare, este în 15 august. Naşterea Maicii Domnului, Sfânta Marie Mică, se serbează în 8 septembrie, Aducerea Maicii Domnului la Templu, în 21 noiembrie, iar Buna Vestire, în 25 martie. Creştinii ortodocşi şi catolici serbează şi Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Acoperământul Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii, Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, Punerea în raclă a cinstitului veşmânt al Maicii Domnului şi Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului.

Povestea colecţiei CUPOLA SANCTIS începe cu trei vinuri în ediţii limitate: Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru şi Sfânta Ana. Demersul a dorit să reprezinte plecăciunea în faţa celui mai adânc şi mai intim aspect al Olteniei Profunde: credinţa. Am dorit să punem pe masă, la fiecare sărbătoare, vinuri create cu pioşenie, dând fiecăruia dintre ele o asemănare cu sfântul patronim: un pic din rigurozitatea şi asprimea Ucigătorului de Balaur, ceva din blândeţea şi bunătatea Izvorâtorului de Mir şi un strop din delicateţea Zămislitoarei Maici a Domnului.
Mai târziu însă, gândul bun ne-a arătat că oamenii se bucură în aceeaşi măsură de fiecare dintre onomastici, că sărbătoarea unuia sau a altuia dintre sfinţi poartă totdeauna aceeaşi încărcătură, fiind un prilej de a serba viaţa şi darurile divinităţii. Nu se strâng laolaltă doar cei care se serbează, ci şi toţi cei dragi lor.

Poveștile încep, de obicei, cu „A fost odată ca niciodată…” Acest „odată” are pentru Crama Oprișor o latură documentară, dar și o notă reflexivă. Privirea înapoi nu este doar o ocheadă aruncată peste umăr, ci o mândră întoarcere în timp pentru a dezvălui oamenilor fundamentul pe care construim conceptele și valorile.