PASSAROWITZ 1718, Crama Oprisor, Magnum 1500 ml

Passarowitz 1718 Magnum, Crama Oprisor 

PASSAROWITZ 1718 este un vin ce sugerează concomitent spiritul german (o anume claritate, asprime, forţă, rigoare), dar şi cel oltenesc (un prim atac gustativ intens, proaspăt, cu evoluţie catifelată şi structură fină, ce maschează duritatea şi astringenţa din final). Un vin echilibrat, puternic, cu o culoare extraordinară, în care aroma de lemn se integrează foarte bine aromei strugurilor din cinci soiuri. Simţim foarte bine cireşe negre supracoapte, coacăze negre, afine, vişine, dar şi ciocolată neagră, de boabele de cacao şi vanilie, tipice lemnului în care s-a maturat. Gustul e corpolent, robust, extractiv, cu o aciditate ce îl face uşor vioi, cu promisiuni excelente pentru viitorul vinului învechit în sticlă, şi o catifelare învăluitoare în final. Această inovaţie în cupajare îmbină, pe lângă soiurile roşii tradiţionale zonei Mehedinţi (Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir), un „străin” nobil (Dornfelder) care imprimă vinului fineţe şi o aromă condimentată.

La 21 iulie 1718, urmare a tratatului de la Passarowitz, Oltenia a intrat sub administraţia Imperiului Habsburgic. Nu se inventase conceptul de „ciocnire a civilizaţiilor”, dar rigoarea germanică, proverbialul chiul plin de umor al localnicilor şi moleşeala de tip bien-vivre a otomanilor au reprezentat factori de coliziune aproape palpabili. În 1738, Imperiul se restrângea după tentative nereuşite de recenzare, un oarece succes în cartografiere şi „însemnarea” pământului cu primele clădiri – mănăstiri şi conace – menite să dureze peste vremi.
Astăzi, spiritul locului, cel care i-a făcut pe germani să abandoneze proiectul, mai are sclipiri de rigoare şi precizie. Taman când eşti sigur că întreg satul îşi face siesta şi-ţi dai seama că lucrarea nu mai poate fi terminată, un „zvâc” divin pune lucrurile în mişcare cu viteză nemaivăzută. Iar încheierea – la timp! – a lucrării se face cu gluma şi cântecul care circumscriu cel mai bine spiritul locului. Urmează, evident, siesta…

Tradițiile, obiceiurile, credințele Olteniei Profunde nu sunt altceva decât respirații de zi cu zi, proaspete, ale unori valori ce surprind de fiecare dată prin originalitatea și puterea lor.

Poveștile încep, de obicei, cu „A fost odată ca niciodată…” Acest „odată” are pentru Crama Oprișor o latură documentară, dar și o notă reflexivă. Privirea înapoi nu este doar o ocheadă aruncată peste umăr, ci o mândră întoarcere în timp pentru a dezvălui oamenilor fundamentul pe care construim conceptele și valorile.