Descriere
CUPOLA SANCTIS SFINTII CONSTANTIN SI ELENA, CRAMA OPRISOR
Un cupaj din Cabernet Sauvignon si Merlot, de culoare rubiniu intens, sec, cu miros de vișine, prune uscate, ciocolată. Gust prietenos, suplu, fără asperități.
În anul Domnului 293, generalul roman Constanţiu Clorus a divorţat de Flavia Iulia Helena, creştină născută în Bitinia. Ani mai târziu, Constantin, fiul lui, s-a pogorât cu armata asupra necinstei şi desfrânării din Roma, stăpânită pe-atunci de împăratul Maxenţiu.
Văzând Dumnezeu curăţenia lui Constantin, i s-a arătat în plină zi, descoperind semnul Crucii, înscris cu stele pe cer, alături de hoc signum vinces („prin acest semn vei birui”). Hristos i-a apărut în vis şi l-a sfătuit să nu se despartă de semnul Crucii în bătălie. Constantin a pus să se imprime acest semn pe toate steagurile şi săbiile armatei. L-a învins pe Maxenţiu, devenind împărat în anul 312. Pentru a-l cinsti pe Dumnezeu, a mutat capitala în fostul oraş trac Bizanţ, redenumit Constantinopolis, oraşul lui Constantin.
Creştinii îi sărbătoresc pe Sfinţii Constantin şi Elena în 21 mai.
Sfântul Gheorghe este protectorul militarilor. Îl ştim din icoane ca Omorâtor al Balaurului. Povestea spune că a salvat oraşul Selena din Libia de un monstru care asuprea ţinutul. Balaurul pretindea mereu oi de la localnici, iar când oile s-au terminat, a luat-o pe fiica stăpânului cetăţii. Gheorghe a străpuns Balaurul cu suliţa şi a dus fata înapoi tatălui. Mai-marele cetăţii i-a oferit salvatorului fiica de soţie şi jumătate de avere, însă Gheorghe a refuzat, motivând că are multe de făcut întru apărarea Bisericii şi a credincioşilor săi.
Este serbat în 23 aprilie.
Povestea colecţiei CUPOLA SANCTIS începe cu trei vinuri în ediţii limitate: Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru şi Sfânta Ana. Demersul a dorit să reprezinte plecăciunea în faţa celui mai adânc şi mai intim aspect al Olteniei Profunde: credinţa. Am dorit să punem pe masă, la fiecare sărbătoare, vinuri create cu pioşenie, dând fiecăruia dintre ele o asemănare cu sfântul patronim: un pic din rigurozitatea şi asprimea Ucigătorului de Balaur, ceva din blândeţea şi bunătatea Izvorâtorului de Mir şi un strop din delicateţea Zămislitoarei Maici a Domnului.
Mai târziu însă, gândul bun ne-a arătat că oamenii se bucură în aceeaşi măsură de fiecare dintre onomastici, că sărbătoarea unuia sau a altuia dintre sfinţi poartă totdeauna aceeaşi încărcătură, fiind un prilej de a serba viaţa şi darurile divinităţii. Nu se strâng laolaltă doar cei care se serbează, ci şi toţi cei dragi lor.
Poveștile încep, de obicei, cu „A fost odată ca niciodată…” Acest „odată” are pentru Crama Oprișor o latură documentară, dar și o notă reflexivă. Privirea înapoi nu este doar o ocheadă aruncată peste umăr, ci o mândră întoarcere în timp pentru a dezvălui oamenilor fundamentul pe care construim conceptele și valorile.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.